Parfum de iarnă. Ce se întâmplă cu parfumul când e frig

Ai observat că parfumul care te însoțea toată vara abia se mai simte în noiembrie? Sau că un parfum de iarnă, cald și bogat, devine prea mult în iulie? Un parfum se comportă altfel pe o piele rece, sub straturi de haine, decât pe o piele încălzită de soare.

„Parfum de iarnă" a ajuns o categorie pe care o vezi în fiecare magazin, cu liste de recomandări reînnoite în fiecare an. Puține dintre ele explică însă ce face un parfum potrivit pentru frig. În acest articol îți spun de ce un parfum se poartă altfel iarna și care sunt ingredientele care persistă chiar și la temperaturi scăzute.

PE SCURT

• Frigul încetinește evaporarea. Un parfum se desprinde mai greu de pe piele și se simte mai slab și mai aproape de corp

• Ingredientele grele, cu evaporare lentă (rășini, lemn, mosc, ambră, vanilie, cumarină, condimente), rămân perceptibile și la temperaturi scăzute

• „Parfum de iarnă" este o convenție construită pe 2 fapte reale: fizica evaporării și vocabularul care numește aceste ingrediente „calde"

• Aceleași ingrediente se regăsesc în parfumurile de iarnă pentru femei și în parfumurile de iarnă pentru bărbați, împărțirea pe gen ține de marketing

CUPRINS

1. Ce înseamnă parfum de iarnă

2. De ce un parfum se poartă altfel iarna

3. Ingredientele care persistă chiar și iarna

4. Parfum de iarnă pentru femei sau parfum de iarnă pentru bărbați

5. Cum porți un parfum iarna

6. Cum îți creezi propriul parfum de iarnă

Ce înseamnă parfum de iarnă

În cărțile de parfumerie nu există categoria „parfum de iarnă". Ceea ce există sunt 2 lucruri distincte, pe care industria le-a legat între ele.

Primul este fizica. Materialele dintr-un parfum se evaporă cu viteze diferite, iar viteza depinde de temperatură. Iarna, pe o piele mai rece și acoperită, evaporarea încetinește, iar unele ingrediente se simt mai bine decât altele.

Al doilea este vocabularul. Când descriem un miros, împrumutăm cuvinte de la celelalte simțuri. „Verde" sau „luminos" vin de la văz, „dulce" sau „amar" de la gust, iar „cald", „rece" sau „moale" de la simțul tactil și de la temperatură. Vanilia, rășinile, lemnul sau ambra sunt descrise de decenii ca fiind „calde", iar mintea noastră le asociază firesc cu sezonul rece.

Pe baza acestor două lucruri, parfumul de iarnă este construit din ingrediente care se evaporă lent, pe care vocabularul parfumeriei le numește calde.

De ce un parfum se poartă altfel iarna

Un parfum ajunge la nas atunci când moleculele lui se desprind de pe piele și plutesc prin aer. Ce le desprinde este căldura. Pe o piele caldă, moleculele sunt agitate mai puternic decât pe o suprafață rece, așa că se evaporă mai repede și se simt mai intens. Luca Turin, biofizician specializat în olfacție, spune că lucrurile reci au puțin miros, iar unul dintre farmecele unei nopți cu zăpadă este tocmai liniștea pe care o percepe nasul.

Un aspect mai tehnic: Cu cât un material are presiunea de vapori mai mare la o temperatură dată, cu atât se evaporă mai repede. Iar presiunea de vapori depinde considerabil de temperatură. Robert R. Calkin, formator de parfumieri, și J. Stephan Jellinek, cercetător în industria parfumurilor, arată că valorile absolute ale presiunii de vapori sunt foarte diferite la 35°C față de 20°C, chiar dacă ordinea în care se evaporă materialele rămâne aceeași, și că temperatura la suprafața pielii este de aproximativ 30°C.

Însă temperatura corpului nu este constantă. Când crește, prin mișcare sau prin efort, difuzia mirosului crește și ea. Iarna, pielea expusă la frig se răcește, iar restul corpului stă sub haine, care încetinesc și ele desprinderea moleculelor. Luca Turin observă că un parfum pulverizat pe haine, în loc de piele, se desfășoară „cu încetinitorul".

Concluzia care reiese de aici este că iarna un parfum se evaporă mai lent. Se simte mai slab și mai aproape de corp. Ingredientele grele, care se evaporă încet și la căldură, își fac loc treptat și te însoțesc multă vreme. 

Majoritatea oamenilor schimbă parfumul o dată cu anotimpul. Parfumurile de vară, predominant citrice și energizante, devin pentru unii prea înțepătoare, deoarece aerul rece le poate accentua senzația de prospețime. 

E așadar vorba de percepție și obișnuință, dar și de marketing. Ani la rândul mesajele din reclame au asociat parfumurile fresh și citrice cu vara, iar acum creierul instinctiv se gândește la soare și temperaturi calde când vede listate note de grapefruit și portocală. Ori iarna, căutăm instinctiv contrariul, și anume confort și să ne încălzim inclusiv cu mirosurile pe care le purtăm. 

Notele citrice însă nu dispar, ci sunt integrate diferit în parfumurile pe care le purtăm iarna. Dacă ne uităm la cum sunt construite parfumurile de iarnă, vedem note proaspete precum bergamotă, lămâie și lavandă la un loc cu lemn de santal, miere sau rășini precum benzoina.

Mandarina și portocala ne aduc aminte tuturor de Crăciun, iar într-un parfum de iarnă le regăsești alături de vanilie sau ambră.

Un parfum potrivit pentru sezonul rece nu trebuie să fie neapărat greu. O greșeală frecventă e să nu te gândești la contextul în care îl porți, căci în unele situații, de exemplu la ski, te-ar sufoca.

Ingredientele care persistă chiar și iarna

Regula de bază a persistenței este simplă. Moleculele mari tind să fie mai persistente decât cele mici. Luca Turin dă o scară concretă, măsurată pe piele: o moleculă mică pulverizată pe piele se simte treizeci de secunde, una de mărime medie treizeci de minute, iar un mosc treizeci de ore sau mai mult.

Rășinile: smirna, tămâia, benzoina și laudanul se numără printre primele ingrediente folosite de parfumierii antichității, alături de ambră gri și de mosc. Luca Turin le descrie, împreună cu condimentele, ca având un miros „arhaic", și le grupează alături de notele lemnoase într-o familie cu o calitate „radiantă". Am scris pe larg despre tămâie în articolul despre parfumurile arăbești.

Lemnoase: santalul și paciuli apar în literatura de specialitate printre materialele „grele", alături de mușchiul de stejar și de moscuri.

Moscul și ambra gri: moscurile sunt mirosuri liniștite, care așteaptă răbdător ca tot restul să se evapore. Ambra gri este descrisă drept caldă, moale și balsamică. Despre ce este ambra și ce este moscul am vorbit pe larg în articolul dedicat lor.

Vanilia și cumarina: vanilina, molecula din vanilie, a fost primul mare succes al chimiei parfumurilor, sintetizată în 1874. În parfumurile clasice, ea contribuie, alături de iris, la o moliciune pudrată. Cumarina, molecula din boabele de tonka, are un miros dulce, ierbos-cald, ușor condimentat.

Condimentele: cuișoarele și scorțișoara aparțin aceleiași familii de mirosuri arhaice, legate de o vreme când condimentele și rășinile erau folosite ca substanțe de conservare.

Aceste ingrediente se poartă în orice sezon. Iarna se poartă în special pentru că le asociem cu focul și atmosfera de interior, cu băuturile calde și sărbătorile, cu liniștea și meditația din zilele reci.

Parfum de iarnă pentru femei sau parfum de iarnă pentru bărbați

Căutările pentru parfum de iarnă se împart între „pentru femei" și „pentru bărbați". Ingredientele nu se împart așa.

În literatura de specialitate, ingredientele sunt clasificate după volatilitate și după caracterul olfactiv, iar tabelele de presiune de vapori le înșiră în ordinea vitezei de evaporare, fără nicio coloană pentru gen.

Împărțirea pe gen apare în etapa de marketing: aceleași ingrediente sunt dozate și combinate diferit, apoi ambalate și poziționate pentru un public sau altul. Când alegi sau când creezi un parfum de iarnă, criteriul util rămâne ce ți se potrivește ție.

Notele olfactive nu au, în sine, un gen. Dacă ar fi atât de simplu, parfumurile pentru bărbați ar conține doar note grele, lemnoase sau aromatice, iar cele pentru femei ar fi doar florale, dulci sau fructate.

Se întâmplă asta astăzi? Nu. Iar la atelierele hands-on pe care le organizăm vedem des cum bărbații își creează parfumuri cu vanilie și zahăr ars, iar femeile aleg tutun și pielărie.

Cum porți un parfum iarna

1. Pe pielea caldă: moleculele se desprind mai ușor de pe o suprafață caldă. Pielea caldă și descoperită dă parfumului șansa să se facă simțit chiar și când e frig.

2. Pe haine persistă mai mult: pulverizat pe haine, un parfum se evaporă mai lent, deci o să îl simți mai mult timp. În același timp, se va simți mai discret decât de pe piele, nu va proiecta la fel de departe. Atenție însă la parfumurile cu multe ingrediente naturale, care pot să păteze țesăturile.

3. Concentrația: un parfum mai concentrat este mai intens și de multe ori mai persistent, iar iarna asta s-ar putea să îți placă asta. Am explicat în detaliu diferența dintre extract de parfum, apă de parfum și apă de toaletă într-un articol separat.

4. Dă-i timp: un parfum evoluează pe piele, iar iarna evoluția este mai lentă. Ce simți în primul minut nu este ce vei purta peste două ore. Despre notele olfactive poți citi în articolul dedicat lor.

Cum îți creezi propriul parfum de iarnă

Partea teoretică de mai sus capătă alt sens când miroși ingredientele cu propriul nas.

La atelierele Parfumeriei Mura, primești ingredientele individuale, una câte una, și le miroși pe îndelete: rășini, lemn, mosc, ambră gri, vanilie, condimente, dar și citrice, florale și note verzi. Nu e nevoie să știi dinainte ce vrei. Observi ce te atrage și ce nu, iar alături de tine este un trainer cu experiență, care îți explică ce arome se leagă frumos unele de altele și cum se echilibrează mirosul.

Nu lucrezi după o rețetă. Pornești de la ce îți place și de la ce vrei să transmită parfumul tău. Poate ajungi la ceva cald și învăluitor, construit pe rășini și note lemnoase. Poate descoperi că îți place un contrast, cu ceva luminos alături de o bază caldă. 

Pentru că ținem cont de preferințele tale și de obiceiurile de a purta parfumul, schimbăm și noi ingredientele de la ateliere cu unele de sezon. Păstrăm note din toate categoriile olfactive, ca să poți crea orice tip de parfum îți dorești, însă punem accent pe rășini, ingrediente lemnoase și adăugăm unele condimente care nu sunt prezente în atelierele din restul anului. În decembrie, avem și un atelier tematic dedicat parfumurilor gurmande, în care îți poți crea un parfum cu miros de patiserie.

Parfumul tău de iarnă miroase cum vrei tu, iar cu el pleci acasă sub formă de apă de parfum.

Poți participa la un atelier de grup, la un atelier de 2 persoane alături de cineva drag sau la atelierul individual.

Atelierul poate fi și un cadou. Tu alegi tipul de atelier, iar persoana norocoasă care primește voucherul cadou își alege singură data la care vrea să participe.

Întrebări frecvente

Ce este un parfum de iarnă?

O convenție a industriei pentru parfumurile construite din ingrediente cu evaporare lentă (rășini, note lemnoase, mosc, ambră, vanilie, boabe de Tonka, condimente), pe care vocabularul parfumeriei le numește „calde". Cărțile de parfumerie nu definesc o astfel de categorie. Ele definesc viteza de evaporare a materialelor și dependența ei de temperatură.

De ce se simte parfumul mai slab iarna?

Pentru că frigul încetinește evaporarea. Ca un miros să ajungă în nasul tău, moleculele trebuie să se evapore, iar moleculele unui parfum se desprind de pe piele mai repede datorită căldurii. Pe o piele rece și acoperită, se evaporă mai încet, iar parfumul se simte mai discret și mai aproape de corp.

Ce note au parfumurile de iarnă?

Ingredientele cu molecule mari care se evaporă lent: rășini (tămâie, smirnă, benzoină, laudan), ingrediente lemnoase (santal, paciuli), moscuri, vanilie, cumarină din boabele de Tonka și condimente precum scorțișoara și cuișoarele.

Pot purta un parfum de vară iarna?

Poți purta orice îți place. Frigul încetinește evaporarea. Un parfum se desprinde mai greu de pe piele și se simte mai slab și mai aproape de corp. Parfumurile de vară, predominant citrice și energizante, devin pentru unii prea înțepătoare, deoarece aerul rece le poate accentua senzația de prospețime. E așadar vorba de percepție și obișnuință, dar și de marketing. 

Există diferență între parfumul de iarnă pentru femei și cel pentru bărbați?

În ceea ce privește ingredientele, nu. Aceleași ingrediente cu evaporare lentă stau la baza ambelor. Diferența apare în dozaj, în combinații și în poziționarea comercială.

Bibliografie

• Turin, L. (2006). The Secret of Scent: Adventures in Perfume and the Science of Smell. HarperCollins. 

• Calkin, R. R., Jellinek, J. S. (1994). Perfumery: Practice and Principles. John Wiley & Sons. 

• Jellinek, P. (1997). The Psychological Basis of Perfumery, ediția a IV-a, editată și tradusă de J. S. Jellinek. Blackie Academic & Professional, Chapman & Hall.